"De ce să ne despărţim"

  O despărţire a fost şi va fi mereu un şoc emoţional destul de puternic. Însă niciodată
la fel de puternic pentru ambii parteneri, şi asta pentru că unul dintre ei îşi doreşte să încheie relaţia din diferite motive. Câţi dintre noi ne-am gândit într-adevăr la motivele astea? Şi dacă ne-am gândit mulţi, oare le-am înţeles la fel de mulţi? Răspunsul e destul de clar: NU. Sau chiar dacă le-am înţeles la fel de mulţi, majoritatea am facut-o mai târziu, când deja nimic nu mai putea fi schimbat.
   De multe ori se ajunge la despărţiri pe motive de gelozie, lucru despre care unii spun că ar fi "cea mai bună dovadă a iubirii". Ok, dar atunci cand ei hotărăsc să înceapă o relaţie cu cineva care poate întoarce cu uşurinţă priviri, câţi îşi asumă riscul ăsta? Cu siguranţă niciun gelos. Astfel, cupluri demne de respect din exterior, ajung să nu mai fie din cauza dorinţei exagerate de posesie. Gelozia nu este o formă a dragostei, ci e o formă de nebunie. Mai exact, gelozia este teamă, nesiguranţă în sine, neîncredere în propriile forţe, şi în acelaşi timp un lucru cu care îţi faci rău de unul singur. Oricât de mult ar încerca să ţină o relaţie, o persoană geloasă mereu va reuşi să o strice, pentru că mai devreme sau mai tarziu persoana cealaltă se va sătura de interminabilele certuri care apar din cauza faptului că "mi s-a părut mie că se uita suspect la tine".
    Trecând peste "dovezile de iubire", un alt lucru care duce la un final "prematur" îl reprezintă comportamentul. Oricât de mare ar fi iubirea, nu trebuie să fii un "pion" pentru persoana de lângă tine. Indiferent cât de râvnită de restul lumii ar fi, tu trebuie să conştientizezi că dacă nu dai dovadă de caracter, dacă nu îi arăţi că ai anumite principii peste care nu se poate trece (cu grijă ca principiile ălea să nu fie aberaţii), relaţia nu va ajunge nicăieri. Pentru început totul va fi frumos, gen "lapte şi miere", dar la sfârşit te vei trezi părăsit şi cu întrebări ca: "Dacă a fost atât de liber lângă mine, de ce m-a părăsit?". Adevărul e că în momentele acelea nu îţi vei da seama, dar în cele din urmă o vei face şi vei putea recunoaşte ce ai greşit. Vorba aia:"Omul cât trăieşte învaţă". Păcat că cele mai multe lucruri le învaţă din propriile-i greşeli.
    Cum te simţi când îţi dai seama că cineva se foloseşte de tine? Aici nu pot răspunde, dar sunt sigur că opinia pe care o exprim este foarte adevărată. Cu siguranţă te simţi ca şi cum ai fi un obiect. Imaginează-ţi o jucărie de care este îndrăgostit un copil. Câteva zile o ţine numai după el: la masă, la joacă, în pat, şi char şi în baie. Apoi, apare o alta care-i place mai mult iar de cea veche uită. Aşa se întâmplă şi cu oamenii. O vorbă mare spune că dacă eşti bun, eşti luat de prost. Foarte mult adevăt în doar câteva cuvinte, şi în acelaşi timp foarte multă durere. Tu ai o relaţie pentru că placi persoana respectivă suficient de mult încât consideri că merită să fie lângă tine în orice situaţie, si că merită tot ce-i mai bun din partea ta. Persoana respectivă are o relaţie cu tine pentru că tu o poţi ajuta în anumite situaţii în care nu se poate descurca singură. În momentul despărţirii tu eşti dezamăgit că ţi-a înşelat încrederea, iar celălalt este dezamăgit că nu mai are pe cine se baza şi o perioadă va trebui să se descurce de unul singur.
   Fii pe fază, vine si "Part II"!

"Keep going. Don't quit!"