Cu câteva ore înainte avusesem o prezentare, şi nu am mai stat să mă schimb. Am zis să ies
în oraş aşa cum eram îmbrăcat: cămaşa cea nouă (cumpărată special pentru eveniment), cravata aceea pe care o purtam doar la ocaziile speciale (ajunsesem la concluzia că îmi purta noroc), şi smokingul primit cadou de la mama, pe care îl iubeam. Mă urc în maşină şi plec să o iau pe Daiana. Ajung în faţa casei ei, şi rămân puţin surprins. Ea deja era pregătită, şi mă aştepta nerăbdătoare. După agitaţia ce o cuprinsese, cred că mă aştepta deja de cel puţin un sfert de oră, deşi eu ajunsesem cu câteva minute mai devreme de ora stabilită, că de, doar sunt un gentleman. Nu ne mai văzusem de vreo săptămână din cauza slujbei, care îmi ocupase chiar şi din timpul de dormit, aşa că prima ei reacţie când urcă în maşină fu să mă strângă tare în braţe, dar şi să îmi amintească faptul că mă iubeşte. Micile ei gesturi pline de tandreţe nu făceau decât să mă atragă ca un magnet. Deşi avusesem tot felul de iubite de-a lungul tipului, ea era singura care reuşea să trezească în mine trăiri care nu speram vreodată să existe în fiinţa mea. Pentru mine, Daiana nu era o simplă femeie. Ea era femeia care reuşise să îmi depăşească cu mult aşteptările, şi să ia un avans considerabil, pentru a se asigura că voi fi doar al ei. Ăsta cred că e primul lucru care mă atrage la ea, şi poate cel mai important. A ştiut încă de la început să îşi ascundă iubirea pe care mi-o purta, probabil de când ieşisem prima dată în oraş, prin atitudinea pe care o afişa. Deşi era în stare să facă orice pentru mine, era conştientă că dacă eu voi vedea asta voi ajunge să mă detaşez de ea, pentru că aşa e firea umană: nu ai cum să iubeşti o femeie care îţi este la picioare, este pur şi simplu imposibil. O femeie puternică trebuie să ştie să te ţină la distanţă, trebuie să îşi câştige o doză de respect din partea ta, pentru că aşa te poate ţine lângă ea. Revenind la situaţia în care ne aflam, plecasem deja spre restaurant după câteva minute petrecute sărutându-ne cu foc. Mereu am divinizat felul în care femeia asta ştia să îmi muşte buzele, în care ştia să transforme fiecare mângâiere a ei într-o sursă de fiori. Era perfectă. Atât de perfectă încât uitasem de toate pipiţele care vedeau în mine bărbatul ideal, şi care erau gata să îşi dea chiar şi zile din viaţă pentru a sta de vorbă cu mine. Deşi erau una mai frumoasă decât cealaltă, felul lor de a fi îl detestam, pentru că erau marionete, păpuşi fără personalitate. Şi ştiam destul de bine că nu aveam nici cea mai mică nevoie de aşa ceva. Înainte de a coborî din maşină, Daiana avu grijă să se asigure că rujul de pe buzele ei este în formă maximă. Avea tot dreptul să facă asta, din moment ce era singurul tip de machiaj pe care îl folosea. Nu ştiu cum, dar reuşise să îmi arate că este exact femeia pe care mi-am dorit-o toată viaţa mea. Detest încă de când eram adolescent aproape orice formă de machiaj, iar ea a avut mereu antipatii cu subiectul ăsta, cu excepţia rujului, care nu îi lipsea vreodată din buzunarul cel mic al poşetei. Ştia cât de mult iubesc naturaleţea, şi ca preferam să-mi fi umplut toate cămăşile cu ruj, dar să nu văd vreo urmă de fond de ten pe ele. După ce ea îşi reîmprospătă culoarea buzelor, ieşirăm din maşină şi plecarăm spre masa pe care o rezervasem cu câteva zile înainte. Eram în restaurantul nostru preferat. Fusesem de atât de multe ori aici, încât ne cunoşteam cu absolut tot personalul, şi când urma să venim aici, la masa noastră nu avea nimeni acces toată ziua respectivă. Managerul se ocupase personal de asta, ca răsplată a fidelităţii noastre. Cina nu dură mai mult de trei sferturi de oră, timp suficient pentru a hotărî ce să facem în continuare cu ce mai rămânea din seară. Înarmaţi cu o sticlă de vin, am plecat spre dealul de pe care se vedea întregul oraş, şi am stat acolo câteva ore ascultând muzică şi povestind tot felul de întâmplări haioase. Loviţi amândoi de oboseală, dupa cam 3 ore petrecute sub privirile blânde ale stelelor, plecăm acasă. Intrând în casă aruncarăm hainele după noi şi ne trezirăm în cadă plină cu apă fierbinte şi cu spumă. Avusesem grijă înainte de a pleca să mă asigur că totul va fi aşa cum trebuie, ştiind cât de mult iubeam amândoi genul ăsta de seri. Soarele dimineţii ne trezi pe amândoi obosiţi, avusesem o noapte dintre cele mai pasionale, aşa că hotărârăm să mai rămânem ceva timp în pat, unul în braţele celuilalt.
Comentarii
Trimiteți un comentariu