”Iubita mea, eu sunt de părere că această carte a fost scrisă de către autor atunci când era el
îndrăgostit, așa cum sunt eu acum de tine”. Părerea mea proprie și personală e că dacă cineva ar fi fost pe vremea autorului așa cum ești tu acum, s-ar fi sinucis de rușinea lui, nu de rușinea altora. NU TE POȚI CONSIDERA BĂRBAT, pentru că NU EȘTI BĂRBAT dacă atunci când îți sună telefonul, și pe ecran îți apare ”îngerașul meu”(în condițiile în care tu ai 20 de ani, sau mai mult, că dacă ai 15-16, mai treacă-meargă, că vorba aia, ești copil și toți e posibil să fi trecut prin asta) tu răspunzi, vocea ți se transfigurează și iese la suprafața femeia din tine. E RUȘINOS, e ceva de toată jena, pentru că dacă o femeie te iubește, te iubește pentru CEEA CE EȘTI, nu pentru ceea ce poți să fii. Adică trebuie să te iubească pentru ceea ce poți fi, dar din alte puncte de vedere, pentru că femeia se uită și la potențialul tău din punct de vedere profesional, că de... are nevoie de stabilitate, nu de o altă femeie lângă ea. E normal să fii tandru, să fii drăgăstos, dar e ofensator să fii femeie, să te transformi pentru o femeie. Dacă faci asta, clar AI EȘUAT CA BĂRBAT.
”Dar mie îmi place să gătesc”. Și mie. Dar nu mereu, și mai ales în condițiile în care prima dată gătesc să îi fac ei pe plac, și apoi mă prefac că ”Doamne, mă simt atât de bine în bucătărie! De ce nu am încercat eu asta mai de mult?” Pentru că până acum erai bărbat, nu chestia asta care ești acum, și care nu știu dacă are o denumire. E frumos să gătiți împreună, sau să îi faci o surpriză iubitei care întârzie din diverse motive într-o seară, și tu ești acasă și nu ai altceva de făcut. Sau chiar dacă ai altceva de făcut, e frumos să îți faci timp și să pregătești cina. Dar asta se numește înțelegere și ajutor, nu sclavagism. La fel de frumos e să ajuți și la curățenie, și la orice altceva, dar să te limitezi la SĂ AJUȚI, nu la a fi gospodina din casă. Ceea ce nu pot eu înțelege în nicio măsură, e cum tu, ca femeie, poți tolera asemenea comportament. Tu, în mintea ta de femeie, care analizează și interpretează până și cum un bărbat deschide frigiderul să-și ia bere ”ca altceva nu știți”, tu ce zici de atitudinea asta? Tu te mai regăsești în pielea ta? Nu observi că cineva te invadează efectiv și ca ușor ușor va trebui să muncești de două ori mai mult ca să îți întreții ”prințesul” care gătește toată ziua și îți cumpără de capul lui până și chestiile intime? Tu cum suporți? că mie, ca bărbat, mi-e mult mai multă rușine pentru tine decât pentru el, că de.. ”dragostea schimbă oameni și distruge bărbați”. E ciudat, dar parcă chiar nimic nu mă mai miră.
Sincer să fiu, îmi mai găsesc destul de greu cuvintele, că e un subiect care îmi provoacă greață. Am văzut chestiile despre care scriu cu ochii mei, timp de câteva luni, și brusc mi s-a cam ”tăiat maioneza”, că tot am pomenit de gătit, dar totodată am puterea să și râd, că mi se pare extrem de amuzant când vezi un țăran care face pe băiatul ăla cult și cizelat, plin de maniere și cu un vocabular atât de bogat încât multe dintre cuvintele pe care le folosește nici nu le știe, și toate astea până pleacă prințesa de lângă el și începe să tragă din țigară de parcă ar fi la un pas de moarte și asta e singura lui scăpare, dar ”iubi nu mă lasă să fumez”.
"Keep going. Don't quit!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu