24 August 2022
Miercuri dimineață primisem feedback pozitiv în urma interviului de la Continental și fusesem, de asemenea, informat că picasem unul dintre testele din assessment, așa că înainte de a primi oferta era nevoie să-l fac din nou, dar cu mai multă atenție 😳 (o plăcere nespus de mare, zdaisama). Joi, printre munci, făcut bagaje și cumpărături pentru weekend, primisem ofertă de muncă și de la compania din București, ofertă care era mai bună financiar decât cea de la Continental. Deși speram să am opțiuni și să fiu pentru prima dată în viața mea pus în situația de a alege eu noul loc de muncă dintre mai multe, lucrurile s-au întâmplat prea multe și prea din scurt și nu m-am gândit de dinainte să-mi pun selecția viitorului angajator pe To Do list. Întors duminică seara de la Dubova unde petrecusem un weekend demențial într-o locație care urma să devină destinația preferată pentru un weekend de party în fiecare vară a anilor următori, am tras devreme pe dreapta pentru odihna cea de toate nopțile. Fusese una dintre săptămânile cele mai agitate emoțional pe care le avusesem în acea perioadă, cu interviuri, discuții HR-iste, feedback-uri pozitive, două oferte pe masă, încă una pe drum pe care urma să o primesc zilele următoare, drumuri, alcool, piscină, soare și incertitudine, așa că ce era cel mai bine de făcut? Somn, ofc 😴 Luni dimineața (29 August), alarma sună la 7 am ca de obicei. Bag rapid niște flotări ca mic-dejun, fac un duș iar apoi o cafea și mă așez contemplativ la birou. Pe la 10 am mă sună Andreea de la Conti și mă anunță că e totul în regulă cu procesul și o să primesc pe mail oferta în scurt timp. Nici de la București nu primisem încă oferta scrisă, ci doar negociaserăm telefonic, ceea ce mi-a permis să joc să-mi joc cărțile 💰 Cu o atitudine full corporate, Andreea mi-a spus că nu se poate mai mult decât scria în contract, iar Alex de la Akka a reușit să mai pluseze cu prea puțin pentru a mă convinge să revin în București (slavă cerului, că altfel m-aș fi întors din nou în trecut). Mai inspirat de data asta, pusesem pe lista de task-uri selecția noului loc de muncă, așa că după calcule salariale anuale și o analiză a perspectivelor de viitor, am decis să trăiesc viața de Ardeal pe mai puțini bani decât să revin în București de unde plecasem deja. Și ceeee alegere inspirată am făcut 😌 Miercuri (31 August) mi-am anunțat nostalgic demisia de la Bertrandt și i-am comunicat Andreei data cu care să emită contractul, iar ce a urmat a fost plin de surprize, dar rămâne pentru data viitoare.
Cumva, în tot tumultul evenimentelor și în toată agitația acelor săptămâni, am reușit să-mi găsesc resurse și să le fac loc și lor, emoțiilor. Am simțit putere și încredere când am gustat din experiența de a fi eu cel care alege, ceva ce-mi fusese străin până atunci. De-a lungul existenței mele de până în acel moment, de la cele mai nesemnificative lucruri până la schimbări majore, abia atunci am simțit că se întâmplă lucruri pentru mine și că nu mi se mai întâmplă viața. Am simțit că am nevoie de o schimbare pentru că îmi doream o schimbare, și nu că plec din cauză că nu-mi convine jobul. Am simțit că eu decid unde voi trăi, cum și cu cine. Am simțit că lucrurile care contează pentru mine sunt mai importante decât banii. Am simțit că mediul în care trăiesc e mai important decât renumele orașului în care locuiesc. Am simțit că pot să o iau din nou de la capăt, pe cont propriu și că făcând asta o să-mi dea sens. Și cel mai important, am simțit că toate resursele de care aveam nevoie se aflau în mine și că nu aveam nevoie de altcineva sau altceva pentru a le accesa. Dar toate lucrurile astea le-am conștientizat mai târziu, reflectând asupra evenimentelor și rememorând cele petrecute, abia după ce am trecut peste provocările și dubiile pe care le-am întâmpinat odată cu sosirea în Sibiu.
Stay tunned!
Comentarii
Trimiteți un comentariu