10 August 2022
Sună telefonul. Alt număr de Sibiu. „Răspund Alo, cine e? Și-mi închide scurt. Poate a format greșit sau poate...” Ah, stai că le-am încurcat. Asta era un hit din copilărie de-al lui Alex Velea și Connect-R 😂 Era o altă viitoare colegă de la Continental (spoiler alert!) care mă sunase pentru a stabili detaliile interviului tehnic după ce discutasem cu cealaltă colega a sa și făcusem acel assessment (un test de ăla de care am auzit că dai pe la SRI). Toate bune și frumoase, domnișoara foarte amabilă a înțeles că urma în câteva zile să plec în concediu și că interviul va trebui să mai aștepte, dar n-a părut deloc deranjată de asta. Am stabilit ca pe 22 August, într-o frumoasă zi de luni, de la superba oră 15:00 să fie acel meeting, mi-a trimis frumos confirmarea imediat după pe mail, și cam aia a fost. Între timp, cu fix o săptămână înainte avusesem un alt interviu la o altă companie, numai că una din București de data asta. Răspunsul lor a venit după alte două săptămâni, în timp ce eram în largul mării, pe o barcă undeva prin Grecia. A fost o experiență inedită să aud printre valurile mării și zgomotul puternic al motorului bărcii că trecusem primul interviu dintr-o serie de 3, după cum spunea recruiterul. Am agreat amândoi că ne vom auzi după ce o să fi revenit din concediu pentru a stabili detaliile următoare. Săptămâna petrecută în concediu a fost o gură de aer proaspăt, așa cum mă și așteptam. Duminică, întors în țară fără a avea la dispoziție timpul recomandat de odihnă după vacanță, făceam deja ușor-ușor încălzirea pentru ce urma să se întâmple: Luni prima zi de muncă, tot luni reluarea discuției cu compania din București plus interviul cu cei de la Continental. Odată venită ziua de luni (22 August), mă mai sună alt recruiter de la o altă companie din București care se mișcă foarte repede și îmi și propune interviul tehnic pentru mâine, marți 23 August. Închei ziua de luni pe cai mari, după ce termin și interviul pentru jobul la Continental. Marți trece la fel de rapid, cu la fel de multă muncă precum înainte de concediu, și uite cum la numai două zile după ce se terminase vacanța eram deja în ritm alert, în același ritm alert în care fusesem și înainte, cu diferența că adunasem și mai multă oboseală fizică, să nu o mai menționez pe cea psihică. Miercuri și joi au fost alte „doo” zile pe care abia că le-am mirosit alergând dintr-un loc în altul, iar vineri dimineață, la ora 9:00 urma să mă întâlnesc cu gașca în OMV-ul de pe Severinului ca să plecăm la Dubova. Ce mai weekend a fost și acolo...
Ritmul acela pe pilot automat devenise de mult timp starea mea naturală. Corpul, în floarea vârstei, se descurca destul de bine să se recupereze de pe o zi pe alta. Pentru a face asta mă bazam pe mersul la sală, unde mai curățam din stres, pe momentele mișto pe care le petrecusem înainte de concediu cu o gagică și mai mișto, pe momentele în care povesteam cu ea până dimineața târziu și îmi luam motivație să continui lucrurile bune pe care începusem să le fac, pe afecțiunea primită de la ea și pe grija pe care mi-o purta de fiecare dată când îmi spunea că munceam prea mult și ar fi fost bine să o las mai moale. Numai că se întâmplau prea multe. Atât de multe încât nu mai făceam distincția între ce era bine și ce nu din toate pe care le făceam, iar în momentul în care din tot haosul în care vezi că trăiești îți iei confirmări că ceva acolo e bine, continui să le faci pe toate, la fel. Și uite așa nivelul de adrenalină din corpul meu creștea la cote tot mai înalte și mă făcea să trag și mai tare, ca să umplu timpul rămas acolo, încât simțeam că urma schimbarea. Dar cine mai poate simți măcar una din toate astea, când aveam deja atât de mult timp în care trăiam discociere?
Stay tuned!
Comentarii
Trimiteți un comentariu