Urmează curând să schimb prefixul, așa cum e o vorbă din bătrâni, iar ultimii ani au fost un șir neîntrerupt
de lucruri care s-au întâmplat în viața mea, care m-au făcut să schimb destul de mult perspectivele, lifestyle-ul, obiectivele și mai mult de jumătate din ce a presupus existența mea de până acum. Au fost lucruri care au venit pur și simplu în calea mea și cărora n-am avut puterea să le spun "nu", având un mindset de "people pleaser". Mulți ani din cei pe care i-am trăit au mers după premisa de "normal că o să fac asta pentru tine, întrucât vreau să vezi cât de valoros sunt pentru tine și ce aport aduc în viața ta dacă ma consideri prietenul tău". Desigur că a-i ajuta pe ceilalți e un lucru bun. Cred asta cu tărie și o susțin în continuare, însă ultimul an a fost despre analiza acestor lucruri, acestor eforturi pe care le-am făcut și a repercursiunilor pe care le-au avut. La fel de înverșunat cred în relația cauză-efect, numai că acum perspectiva este puțin shiftată (experiența de inginer corporatist care vorbește romgleză își arată și ea efectele). Te ajut, că ești prietenul meu, însă n-o să uit ce sunt eu și ce mă reprezintă pe mine în ajutorul pe care ți-l ofer ție. Te ajut în termenii mei, în măsura resurselor mele și în măsura în care nu ajutorul pe care ți-l ofer ne face prieteni, ci omul care sunt și care ești ne definește prietenia. La fel ca tine am și eu nevoi și priorități, și ale mele sunt la fel de importante pentru mine, cum sunt ale tale pentru tine, așa că putem face asta dacă ne înțelegem asupra modului în care o vom face. Înainte de toate e vorba despre limite (și nu alea de la Mate pe care le învățam în liceu pentru a lua BAC-ul). Asta e o primă observație pe care mi-am impus-o ca pe o mantră. Relaționăm după niște limite pe care fie le impunem împreună (și de fiecare dată o facem, chit că o facem conștient, chit că o facem inconștient), fie eu le impun pentru că sunt conștient de ale mele și nu vreau să mi le depășești atunci când ai tendința să o faci, fie le impui tu pentru că vreau să-ți demonstrez că relația asta e defectuoasă și că n-am ce căuta aici, că aleg să ies din treaba asta cu niște argumente pe care ți le și expun, dacă ești dispus să le asculți.
Apoi vine vorba despre cum lucrează universul și că NICIODATĂ și NIMIC NU VA RĂMÂNE SUB NICIO FORMĂ NEACHITAT. E ca și cu rata de la bancă: poți să-i dai skip o lună sau trei, însă mai devreme sau mai târziu tot o să plătești, iar cu cât amâni mai mult, cu atât prețul crește mai tare. Efectul compus nu e aplicabil doar investițiilor, ci e aplicabil tuturor aspectelor vieții. Gândește-te numai cât de mult o să ai de slăbit dacă bagi zi de zi junk food, ciocolată și Cola fără pic de control. Dacă ai o dieta din asta 3 luni, care crezi că sunt șansele să revii la forma de dinainte după 2 săptamâni de sălică și de alergat? Nici 3 luni, cât ți-a luat să atingi forma asta mirobolantă n-or sa te aducă înapoi. Sau dacă 3 luni rupi Netflixul, cât o să-ți ia să recuperezi tot progresul pe care l-ai fi făcut citind, învățând și dezvoltându-te?
În al treilea rând vreau să mai observi că dacă urmărești 3 pagini de citate motivaționale pe Instagram, dacă ai participat la 3 webinarii de investiții și ai citit 3 cărți de dezvoltare personală, N-AI FĂCUT NIMIC. Consecvența e parte integrantă și definitorie a procesului. Să faci astea 3 lucruri înseamnă niște pași, dar totuși, calmează-te, că n-ai realizat nimic. Da, poți să pari jmk în gașca ta, dar cam atâta. După 3 ședințe de mers la sală, nu înseamnă că ești următorul Mr. Olympia. Așa și cu podcasturile astea pe care le urmărim cu toții.
Mai am multe de spus, dar în cinstea celor 30 de ani pe care urmează să-i împlinesc și în care am tot experimentat, azi îți propun să te gândești la acest proces de vulnerabilizare (față de tine) în 3 pași (autocunoaștere, introspecție și sinceritate) și-i las să fie 3.
"Keep going! Don't quit!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu