În orice echipă există două tipuri de oameni:
cei care lucrează ca să termine și cei care lucrează ca să conteze.
Primii au o mentalitate mediocră.
Cei din urmă, una de performer.
De multe ori, diferența dintre ei nu se vede în rezultate mari, ci în detalii aparent nesemnificative.
Nu în ce fac, ci în cum gândesc despre ceea ce fac.
Și în felul în care se raportează la lucrurile mici – alea „care nu aduc plus”, dar care, paradoxal, spun totul despre tine.
💼 1. Angajatul cu mentalitate mediocră
Pentru el, munca e un contract de schimb: „fac cât mi se cere, primesc cât mi se dă.”
Se raportează la job prin logica tranzacțională – input-output.
Tot ce nu aduce beneficii vizibile e „pierdere de timp”.
De aici, comportamentele tipice:
-
Așteaptă instrucțiuni în loc să caute soluții.
-
Se simte „subapreciat” când primește o sarcină minoră.
-
Întreabă „până când?”, nu „de ce?”.
-
Măsoară valoarea în ore, nu în impact.
-
Lucrează bine doar când e privit.
-
Se apără în loc să-și asume.
El nu e rău intenționat — doar că vede munca prin lentila „obligației”, nu a „responsabilității.”
🚀 2. Angajatul cu mentalitate de performer
Performerul nu caută validare, ci sens.
Pentru el, munca e o expresie a identității:
„Așa sunt eu, așa fac lucrurile.”
Se ghidează după standardul intern, nu după controlul extern.
Când nu-l vede nimeni, face la fel de bine.
Când greșește, corectează, nu ascunde.
Când primește o sarcină banală, o transformă într-un exercițiu de disciplină.
📌 3. Exemple din viața reală
Am completat zilele trecute niște fișe SSM.
Recunosc, în momentul ăla mi s-au părut „timp pierdut” — zero valoare adăugată în raport cu munca mea reală.
Dar mi-am dat seama că tocmai acolo se vede diferența de mentalitate:
pentru un om cu mindset mediocru, e o formalitate;
pentru un performer, e un act de responsabilitate.
Nu pentru că fișa contează, ci pentru că standardul personal contează.
La fel e și cu ședințele de raportare.
Pentru unii, sunt o obligație birocratică.
„Alte slide-uri, altă pierdere de timp.”
Pentru alții, e un moment de claritate – o oportunitate să structurezi, să comunici, să-ți validezi direcția.
Aceeași activitate. Două mindseturi complet diferite.
Sau exemplul simplu din retail.
Un vânzător care, atunci când nu sunt clienți, stă pe TikTok.
Și altul care profită de liniște ca să curețe standul, să aranjeze produsele, să observe fluxul.
Primul „așteaptă”.
Al doilea investește.
Și apoi există și interviul de angajare.
Un candidat îi spune HR-ului:
„Putem trece direct la interviul tehnic? Nu-mi plac formalitățile.”
Pare eficient, sigur pe el, orientat spre esență.
Dar în realitate, transmite ceva esențial:
că nu înțelege contextul.
Că nu percepe valoarea procesului.
Că nu vede întregul – ci doar bucata care îl interesează.
Profesionalismul nu e doar ce știi, ci cum te raportezi la oameni, la reguli și la procesul din jurul tău.
🔍 4. Mindsetul nu se citește din CV
Un CV îți spune ce a făcut omul.
Dar felul în care se comportă când nu e văzut îți spune cine este.
Un manager bun nu evaluează doar competența, ci nivelul de conștiință profesională.
Cum reacționează la feedback?
Cum se comportă în absența controlului?
Ce face în „timpul mort”?
Acolo se vede dacă e mediocru sau performer.
⚖️ 5. Nu e o competiție – e o aliniere
Mediocrul lucrează pentru validare.
Performerul lucrează pentru sens.
Mediocrul întreabă: „Ce primesc dacă fac asta?”
Performerul întreabă: „Ce pot deveni dacă fac asta?”
Dar, și aici e cheia — amândoi sunt buni.
Amândoi au rolul lor.
Un sistem sănătos are nevoie de ambele tipuri de oameni.
Important e să fie pe poziția potrivită, acolo unde mentalitatea lor aduce cel mai bun randament.
Un executant disciplinat poate fi o resursă valoroasă.
Un performer, un catalizator de schimbare.
Problema apare doar atunci când rolul nu se potrivește cu mentalitatea.
Când pui un om cu gândire de rutină într-un rol care cere inițiativă, blochezi inovația.
Când pui un om creativ într-un cadru rigid, îi rupi motivația.
🧩 Concluzie
Performanța nu începe cu talentul.
Începe cu mentalitatea.
Și dacă vrei să construiești o echipă bună, începe prin a înțelege nu doar ce știe fiecare, ci cum gândește despre ceea ce face.
"Keep going. Don't quit!"
Comentarii
Trimiteți un comentariu