⚖️ Uneori, pacea interioară nu vine după ce învingi. Vine când încetezi să mai lupți

Declaram zilnic războaie neoficiale.
Cu șefii, cu primarii, cu colegii, cu preoții, cu oricine nu ne confirmă așteptările.

Ne luăm personal dezorganizarea lor,
îi acuzăm de nepăsare,
și ne convingem că dacă noi vedem clar, iar ei nu,
atunci noi suntem cei buni.

Numai că în aceste războaie tăcute, nu există nici trofee, nici liniște.

Tu te macini.
Te consumi.
Îți pierzi energia în discuții imaginare și argumente mentale.

În timp ce tu rumegi, ei dorm liniștiți.
Ba chiar mai pare și că te ignoră.
Iar asta te activează și mai tare.
Simți că trebuie „să le demonstrezi ceva”.
Și în loc să te eliberezi, te încarci și mai mult.

Doar că, între timp, viața merge înainte.
Fără tine, fără victoria ta, fără dreptatea ta.