Când zâmbești ca să nu doară și râzi ca să nu izbucnească nimic.
Desmond Morris — Validarea evolutivă a lui Berne
🎯 Râsul care ia locul unui scut
Fiecare dintre noi a trecut prin momente în care cineva ridică tonul, face o remarcă prea dură sau lansează o glumă cu subînțeles, iar în loc să spunem ce simțim cu adevărat… alegem să zâmbim. Sau să scoatem un „hoho… da, sigur”, chiar dacă în interior simțim o mică strângere.
Acesta este râsul de evitare a conflictului.
Un râs care nu spune „mă distrez”, ci spune „nu vreau să escaladăm.”
Nu e vesel, nu e contagios.
E un râs expirat, stins, defensiv.
E un scut în formă de zâmbet.
🔍 Cum îl vede Berne: negociere, nu bucurie
Eric Berne explică faptul că multe reacții de acest fel nu sunt emoții reale,
ci mesaje secundare care încearcă să regleze tensiunea socială.
În loc de sinceritate directă (care ar putea răni sau declanșa un conflict), apare:
„hoho…”
Nu spune: „Ce glumă bună.”
Spune: „Vreau să evit ruptura.”
🧬 Cum validează Desmond Morris această idee
Morris merge înapoi în timp, la comportamentul uman primitiv, unde multe gesturi – inclusiv semnalele faciale apropiate de zâmbet – aveau rolul de a reduce agresivitatea.
Afișarea dinților ca semnal de pace.
Ridicarea colțurilor gurii ca semnal de non-atac.
Expirarea prelungită a aerului – un fel de „hoho” – ca semnal de detensionare.
Râsul acesta nu este cultural.
Este instinct.
Este limbajul ancestral prin care spuneam:
„Sunt pașnic. Vin fără arme.”
💬 „Hoho” — sunetul care spune "hai să nu ne lovim"
Râsul de evitare a conflictului poate fi recunoscut prin:
-
ton expirat, coborât
-
ochii care evită contactul direct
-
zâmbet slab, fără lumină
-
corp ușor retras, nu avansat
-
o mică încercare de a detensiona situația fără a spune nimic direct
E un râs care nu apropie, ci amână.
Nu repară, ci dezactivează.
Nu vindecă, ci previne izbucnirea.
🌡️ Exemple din viața reală
🔸 O observație pasiv-agresivă la birou: „Tot întârzii, văd că ai program flexibil.”
Tu: „Hoho… da, azi a fost mai greu.” - Adică: „nu vreau scandal acum.”
🔸 Un comentariu nedrept în familie. Tu zâmbești slab și spui „hoho…” ca să nu explodeze nimeni.
🔸 O glumă prea personală între prieteni. Tu râzi puțin, dar corpul îți spune altceva.
De fiecare dată, râsul tău nu a fost confirmare.
A fost armură.
⚔️ De ce e important să-l recunoaștem
Pentru că acest tip de râs ne arată cât de mult ne pasă de relații. Și cât de mult încercăm să protejăm armonia - uneori chiar cu prețul propriei voci.
Râsul acesta poate fi:
-
protector, dacă îl folosim conștient
-
distructiv, dacă devine reacție automată la orice tensiune
Când îl folosești mereu, ajungi să:
-
acumulezi emoții nespuse
-
te simți neauzit
-
eviți orice discuție sinceră
-
îți pierzi poziția în relație
Dar când îl folosești deliberat, devine un instrument de liniștire a situației.
🪞 Berne + Morris: interiorul și exteriorul râsului
-
Berne ne spune că râsul e un mesaj secundar care gestionează tensiunea.
-
Morris ne spune că râsul e un semnal evolutiv de non-agresiune.
Împreună, ei dezvăluie ceva esențial:
Râsul de evitare a conflictului nu este veselie.
Este supraviețuire relațională.
✔️ Cum recunoști „hoho” la tine
-
apare când ești expus
-
când vrei să protejezi relația
-
când simți că adevărul ar încălzi prea tare atmosfera
-
când ai nevoie de pace, nu de victorie
-
când preferi un conflict amânat în locul unui conflict izbucnit
Este cel mai blând mod de a spune:
„Hai să nu ne lovim.”
🧩 Concluzie
Râsul de evitare a conflictului este profund uman.
Nu e slăbiciune.
Nu e evitare lașă.
Este limbajul discret al omului care simte că tensiunea poate exploda.
Dar abia când îl recunoști și îl folosești cu intenție, devine sănătos.
Nu e nevoie să-l elimini.
E nevoie să știi de ce apare și ce protejează.
Pentru că adevărata pace nu vine din evitarea conflictului, ci din capacitatea de a alege când să-l dezamorsezi și când să-l aduci la lumină.
📢
Ți s-a întâmplat să folosești „hoho” doar ca să nu izbucnească un conflict?
Cum suna în viața ta acest râs de autoprotecție?
Comentarii
Trimiteți un comentariu