"Tu cât de des vorbești cu tine?"

 

Emoții, asta simt acum. Dar de ce acum? O simt doar acum?

Pauză: Vreau să-ți transmit sincerele mele felicitări pentru că-ți aloci timp să citești asta! 

Înapoi la emoții. Am mai simțit asta de curând sau vreodată? E ciudat sentimentul... Ce se întâmplă cu mine? De ce pun atâtea întrebări? Asta e o altă întrebare. De unde-mi vin? Ah, încă una. Cum să mă opresc? Tot o întrebare... Ți s-a întâmplat vreodată ceea ce mi se întâmplă și mie acum? Ai trecut vreodată dintr-o întrebare în alta? Ai răspuns vreodată unei întrebări cu o alta? Da, știu că nu e tocmai politicos, dar cu toții o facem. Ai încercat vreodată să urmărești firul întrebărilor să vezi cât de departe poți merge? (și sper că observi că întrebările continuă). Azi vreau să fiu alături de tine și să îți dau câteva indicii. Știu că timpul tău e prețios, așa că o să fiu cât se poate de scurt, însă acest subiect este unul de prea mare interes astfel încât să mă opresc la doar o postare, așa că voi reveni cu alte teme pentru a fi alături de tine.

"Întrebările determină calitatea vieții" este o afirmație pe care de curând am auzit-o, și pot să spun că n-a făcut decât să mă pună pe gânduri. Cum adică? Ce treabă are una cu cealaltă? Ce legătură au viața și calitatea vieții mele cu întrebările? Hai să-ți mai pun o întrebare: cât de des îți pui întrebări la care îți și răspunzi? Viața pare simplă de multe ori: te trezești dimineața, ai o rutină pe care o urmezi, fie că te ridici din pat, te schimbi și mergi la baie pentru ritualul tău de acolo, fie că este vorba de ceva mai elaborat care include mic dejun, ritualul cafelei, poate chiar și activități fizice(da, sunt oameni care fac asta și e uluitor câtă energie și prospețime îți oferă), duș, după care o iei temeinic la pas, la volan sau la transport în comun spre școală, facultate, job sau mai știu eu ce. Pentru unii ziua decurge după zicala "timpul trece, leafa merge", alții sunt mai inovativi, mai dedicați și mai serioși și își petrec timpul respectiv făcând efectiv lucruri utile. Cert este însă că pentru marea majoritate este vorba tot despre rutină, în sensul în care după ce termină activitățile respective, mai devreme sau mai târziu, tot acasă vor ajunge unde vor avea o altă rutină care îi precedă somnului. Unde vreau să ajung cu asta? Păi e simplu. De ce facem asta? Întreabă o sută de români, cum spune Cabral în celebra emisiune, și o să vezi că cel mai comun răspuns va fi legat de partea financiară: pentru elevi/studenți - "pentru că vreau să termin școala, să mă angajez și să nu mai depind de nimeni", iar pentru cealaltă categorie - "pentru că facturile nu se plătesc singure". Am dreptate? Te regăsești cumva în vreunul dintre răspunsuri? Da, și eu până acum ceva timp. Ce s-a întâmplat de acum nu mă mai regăsesc? Este foarte simplu: am început să-mi pun întrebări. 

"The question behind the question", sau "despică firu'-n patru", cum se spune pe românește, e o tehnică super interesantă prin care nu pui o întrebare, răspunzi și gata, end of story, ci pui o întrebare, analizezi un răspuns, iar de la acel răspuns pleci cu o altă întrebare, după care reiei pașii anteriori și mergi cât de departe poți merge. Hai să-ți dau un exemplu concret:

    - De ce mergi la job?

    - Pentru că am nevoie de bani.

Lucrul firesc, acum, ar fi să închei subiectul. Ai întrebat, ai primit răspuns și gata. Cine vreodată a spus că firesc sau normal e și corect? Te invit să mergi mai departe de atât:

    - De ce ai nevoie de bani?

    - Trebuie să-mi plătesc facturile.

    - De ce ai facturi?

    - Știi și tu, telefon, internet, gaze și toate cele.

    - OK, ceva foarte firesc, dar alte motive pentru care mergi la serviciu nu ai?

    - Ba da. Merg la serviciu pentru că îmi place ceea ce fac acolo. Visam la asta de când eram copil, și acum în sfârșit, mi-am îndeplinit acel vis.

    - Bun, deci mergi din pasiune. Ce simți când stai și te gândești la asta?

    - Păi, sincer să fiu, nu prea m-am gândit la asta. Hmm... acum îmi dau seama că, de fapt, nu merg la serviciu pentru bani, ci o fac pentru cum mă face să mă simt.

    - Poți, te rog, să dezvolți?

    - Mă simt împlinit, în primul și în primul rând. Am un job la care visam pe vremea când eram copil, iar jobul ăsta m-a făcut să obțin acea casă la care visam tot de pe atunci, o familie așa cum mi-am dorit, niște prieteni cu care mă simt bine. DA, asta este, mă duc la serviciu pentru că mă simt împlinit!

Deși pare foarte logic și simplu, de câte ori te-ai gândit la asta până acum? De câte ori ai făcut acest exercițiu? Cât timp îți aloci în fiecare zi, săptămână sau lună cu tine și pentru tine? Dacă faci asta, sincere felicitări, dar dacă nu o faci, ar trebui să încerci. Sfatul meu este să nu ai așteptări prea mari încă de la început, pentru că nu vei obține nimic iar schimbările nu vor îndrăzi să apară. E ca și cu plantatul unei flori: azi o plantezi, peste cateva săptămâni răsare, apoi timp de alte câteva săptămâni urmează să crească și abia după câteva luni înflorește și își îndeplinește menirea. Atenție, însă! Dacă vrei să înflorească, nu e suficient să o plantezi și atât. Are nevoie de apă și de lumină, deci trebuie să te ocupi de ea. La fel este și cu întrebările și cu schimbările despre care vorbesc. Dacă o vei face într-un mod consecvent, o să vezi că lucrurile se vor schimba. Ce vreau să spun prin asta? Care lucruri se vor schimba? Numai lucrurile care nu vrei să se schimbe vor rămâne la fel. Schimbă perspectiva din care privești lucrurile, și lucrurile se vor schimba. Nu vreau să-ți răpesc foarte mult din timp, așa cum am spus încă de la început, așa că o să mă opresc aici, dar continuăm cu altă ocazie.

"Keep going. Don't quit!"