Pauză: Vreau să-ți transmit sincerele mele felicitări
pentru că-ți aloci timp să citești asta!
Înapoi la emoții. Am mai simțit asta de
curând sau vreodată? E ciudat sentimentul... Ce se întâmplă cu mine? De ce pun
atâtea întrebări? Asta e o altă întrebare. De unde-mi vin? Ah, încă una. Cum să
mă opresc? Tot o întrebare... Ți s-a întâmplat vreodată ceea ce mi se întâmplă
și mie acum? Ai trecut vreodată dintr-o întrebare în alta? Ai răspuns vreodată
unei întrebări cu o alta? Da, știu că nu e tocmai politicos, dar cu toții o
facem. Ai încercat vreodată să urmărești firul întrebărilor să vezi cât de
departe poți merge? (și sper că observi că întrebările continuă). Azi vreau să
fiu alături de tine și să îți dau câteva indicii. Știu că timpul tău e prețios,
așa că o să fiu cât se poate de scurt, însă acest subiect este unul de prea mare
interes astfel încât să mă opresc la doar o postare, așa că voi reveni cu alte
teme pentru a fi alături de tine.
"Întrebările determină calitatea vieții" este
o afirmație pe care de curând am auzit-o, și pot să spun că n-a făcut decât să
mă pună pe gânduri. Cum adică? Ce treabă are una cu cealaltă? Ce legătură au
viața și calitatea vieții mele cu întrebările? Hai să-ți mai pun o întrebare:
cât de des îți pui întrebări la care îți și răspunzi? Viața pare simplă de multe
ori: te trezești dimineața, ai o rutină pe care o urmezi, fie că te ridici din
pat, te schimbi și mergi la baie pentru ritualul tău de acolo, fie că este vorba
de ceva mai elaborat care include mic dejun, ritualul cafelei, poate chiar și
activități fizice(da, sunt oameni care fac asta și e uluitor câtă energie și
prospețime îți oferă), duș, după care o iei temeinic la pas, la volan sau la
transport în comun spre școală, facultate, job sau mai știu eu ce. Pentru unii
ziua decurge după zicala "timpul trece, leafa merge", alții sunt mai inovativi,
mai dedicați și mai serioși și își petrec timpul respectiv făcând efectiv
lucruri utile. Cert este însă că pentru marea majoritate este vorba tot despre
rutină, în sensul în care după ce termină activitățile respective, mai devreme
sau mai târziu, tot acasă vor ajunge unde vor avea o altă rutină care îi precedă
somnului. Unde vreau să ajung cu asta? Păi e simplu. De ce facem asta? Întreabă
o sută de români, cum spune Cabral în celebra emisiune, și o să vezi că cel mai
comun răspuns va fi legat de partea financiară: pentru elevi/studenți - "pentru
că vreau să termin școala, să mă angajez și să nu mai depind de nimeni", iar
pentru cealaltă categorie - "pentru că facturile nu se plătesc singure". Am
dreptate? Te regăsești cumva în vreunul dintre răspunsuri? Da, și eu până acum
ceva timp. Ce s-a întâmplat de acum nu mă mai regăsesc? Este foarte simplu: am
început să-mi pun întrebări.
"The question behind the question", sau "despică
firu'-n patru", cum se spune pe românește, e o tehnică super interesantă prin
care nu pui o întrebare, răspunzi și gata, end of story, ci pui o întrebare,
analizezi un răspuns, iar de la acel răspuns pleci cu o altă întrebare, după
care reiei pașii anteriori și mergi cât de departe poți merge. Hai să-ți dau un
exemplu concret:
- De ce mergi la job?
- Pentru că am nevoie de bani.
Lucrul
firesc, acum, ar fi să închei subiectul. Ai întrebat, ai primit răspuns și gata.
Cine vreodată a spus că firesc sau normal e și corect? Te invit să mergi mai
departe de atât:
- De ce ai nevoie de bani?
- Trebuie să-mi plătesc facturile.
-
De ce ai facturi?
- Știi și tu, telefon, internet, gaze și toate cele.
- OK, ceva foarte firesc, dar alte motive pentru care mergi la serviciu nu ai?
-
Ba da. Merg la serviciu pentru că îmi place ceea ce fac acolo. Visam la asta de
când eram copil, și acum în sfârșit, mi-am îndeplinit acel vis.
- Bun, deci
mergi din pasiune. Ce simți când stai și te gândești la asta?
- Păi, sincer să
fiu, nu prea m-am gândit la asta. Hmm... acum îmi dau seama că, de fapt, nu merg
la serviciu pentru bani, ci o fac pentru cum mă face să mă simt.
- Poți, te rog,
să dezvolți?
- Mă simt împlinit, în primul și în primul rând. Am un job la care
visam pe vremea când eram copil, iar jobul ăsta m-a făcut să obțin acea casă la care
visam tot de pe atunci, o familie așa cum mi-am dorit, niște prieteni cu care mă
simt bine. DA, asta este, mă duc la serviciu pentru că mă simt împlinit!
Deși
pare foarte logic și simplu, de câte ori te-ai gândit la asta până acum? De câte
ori ai făcut acest exercițiu? Cât timp îți aloci în fiecare zi, săptămână sau
lună cu tine și pentru tine? Dacă faci asta, sincere felicitări, dar dacă nu o
faci, ar trebui să încerci. Sfatul meu este să nu ai așteptări prea mari încă de
la început, pentru că nu vei obține nimic iar schimbările nu vor îndrăzi să apară. E ca și cu plantatul unei flori: azi
o plantezi, peste cateva săptămâni răsare, apoi timp de alte câteva săptămâni
urmează să crească și abia după câteva luni înflorește și își îndeplinește
menirea. Atenție, însă! Dacă vrei să înflorească, nu e suficient să o plantezi
și atât. Are nevoie de apă și de lumină, deci trebuie să te ocupi de ea. La fel
este și cu întrebările și cu schimbările despre care vorbesc. Dacă o vei face
într-un mod consecvent, o să vezi că lucrurile se vor schimba. Ce vreau să spun
prin asta? Care lucruri se vor schimba? Numai lucrurile care nu vrei să se
schimbe vor rămâne la fel. Schimbă perspectiva din care privești lucrurile, și
lucrurile se vor schimba. Nu vreau să-ți răpesc foarte mult din timp, așa cum am
spus încă de la început, așa că o să mă opresc aici, dar continuăm cu altă
ocazie.
"Keep going. Don't quit!"
Good job! Keep going!
RăspundețiȘtergereInteresant articol. De acord cu tot, mai greu este cu intrebarea: ,,De ce exist in aceasta lume? Care este rolul meu?" Desigur ca la prima vedere e greu de zis, greu a defini un raspuns clar, concret, real. Singurul raspuns pe care mi-l pot oferi este mai degraba un obiectiv, sa nu fiu uitat, sa fiu ,,om", lucru pe care l-am cam uitat cu totii, sa ajut, fara sa am asteptari dupa. Sa inteleg oamenii din jurul meu, sa nu urasc, sa nu am regrete. Din pacate uneori e greu, iar frustrarea apare atunci cand dezamagesti. Dar cu toate astea, trebuie sa perseverezi, sa ai ambitii, clar pozitive si sa continui cu ceea ce te defineste ca persoana. Spor!
RăspundețiȘtergereFelicitari Alex!
RăspundețiȘtergereNu mai stiu ce sa zic
RăspundețiȘtergere